Educatia speciala si elemente de didactica. Principiile didacticii

Principiile didacticii reprezinta un set de norme generale care orienteaza si imprima un sens functional procesului de invatamant, asigurand acestuia premisele necesare indeplinirii sarcinilor si obiectivelor pe care le urmareste in desfasurarea sa.

1. Principiul unitatii /corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract in predare-invatare (principiul intuitiei)

Conform acestuia, orice proces de cunoastere se sprijina pe perceptie, iar elevii au nevoie de suport intuitiv in intelegerea si asimilarea noilor cunostinte /informatii. In procesul de invatamant cunoasterea presupune parcurgerea a trei etape :

-              cunoastere senzorial-perceptiva prin contact direct cu materialul faptic sau cu realitatea inconjuratoare

-              trecerea de la concret la abstract prin operatiile gandirii( notiuni, definitii, reguli, etc.)

-              transpunerea in practica a notiunilor, definitiilor, regulilor ceea ce presupune o noua concretizare prin exemplificare.

In conformitate cu acest principiu, educatorul va urmari:

-              selectarea materialului didatic potrivit functiei pe care o are intuitia in invatare

-              folosirea rationala si adecvata a materialului didactic

-              solicitarea intensa a elevului de a efectua activitati de manipulare, observare, selectare, analiza, sinteza, comparatie, verbalizare, etc.

-              dozarea atenta a raportului dintre cuvant si intuitie (evitarea verbalizarii excesive in detrimentul timpului acordat  secventei intuitive a invatarii)

Acest principiu are o relevanta mai mare in cazul elevilor cu deficiente mintale, deoarece intuitia are un rol compensator, acela de a crea imagini/reprezentari mintale active cu care sa poata opera in plan conceptual si notional.

2. Principiul accesibilitatii si tratarii diferentiate, individuale –poate fi realizat prin respectarea particularitatilor psihice determinate de tipul si gradul deficientei. Regula de baza este in acest caz stabilirea corelatiei intre simplu si complex, cunoscut si necunoscut, particular si general, concret si abstract.
3. Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale . Activitatea educativ-recuperatorie trebuie sa se bazeze pe relatia existenta intre invatare si nivelul de dezvoltare al elevului, cu respectarea particularitatilor individuale, a naturii interioare si a personalitatii educatului, cu valorificarea la maxim a potentialului intelectual si aptitudinal al acestuia.
4. Principiul sistematizarii, structurarii si continuitatii , urmareste: 

-              asigurarea succesiunii activitatilor educative dupa o logica stricta a informatiei

-              selectarea si corelarea cunostinelor dupa esentializarea lor

-              integrarea cunostintelor in sisteme evolutive corspunzatoare

-              programarea proceselor si operatiilor cognitive in vederea dezvoltarii ritmice si intensive a capacitatii de cunoastere a elevului cu CES

Realizarea acestui principiu  se face cu precadere prin intermediul documentelor scolare (planuri de invatamant, programe analitice, manuale scolare) si prin activitatea de planificare a lectiilor de catre educator. In cazul deficientilor mintali se tine seama de reluarea anumitor categorii de informatii si cunostinte.

5. Principiul integrarii teoriei cu practica, exprima necesitatea stabilirii unei legaturi directe intre insusirea cunostintelor si aplicarea lor in conditii practice variate. Acest principiul este avantajos in procesul educativ-compensator, mai ales pentru elevii cu deficiente mintale si senzoriale .
6. Principiul participarii constiente si active a elevilor la activitatea educativ-compensatorie si recuperatorie.

Conform acestui principiu, elevul trebuie sa devina, din obiect al invatarii, subiect  al propriei formari si al propriului proces de dezvoltare, ca rezultat al activitatii sale pe plan intelectual si fizic.

Procesul de invatare se realizeaza prin reorganizarea permanenta a vechilor structuri cognitive prin integrarea noilor informatii.

In cazul elevului deficient mintal, dat fiind caracterul sau hipoactiv(lent, nemotivat, dezinteresat) sau hiperactiv( necontrolat, precipitat, repezit) activismul sau este neprodutiv, procesul de interiorizare se desfasoara anevoios, componenta verbala avand o participare sumara, defectuoasa, ce nu reuseste sa asigure nivelul de generalizare.

Astfel, efectul acestor tulburari afecteaza semnificativ acomodarea elevului la situatia de invatare proces care de multe ori nu intervine spontan in a modifica, reorganiza vechile informatii in raport cu noile cunostinte invatate.

7. Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor- conform acestui principiu in activitatea instructiv-educativa, insusirea cunostintelor nu are la baza stocarea in lant a acestora    ( ca in cazul deficientului mintal) ci ordonarea si incadrarea in sisteme flexibile unde pot fi usor actualizate si valorificate in rezolvarea sarcinilor scolare.

Aplicarea acestui principiu presupune:

-              asigurarea aplicabilitatilor cunostintelor si utilizarea lor in situatii concrete de viata

-              fixararea informatiei in contexte variate de invatare

-              stimularea intelegerii noilor cunostinte

-              evitarea memorarii mecanice a acestora

-              solicitarea elevilor de a se exprima pe cat posibil cu cuvinte proprii

-              evaluarea cumulativa (sumativa)

-              evaluarea continua( formativa)

Alaturi de aceste principii, care nu sunt altceva decat adaptari ale didacticii generale in educatia speciala, mai intervine un principiu fundamental:

 Principiul asigurarii unitatii instructiei, educatiei, compensarii, recuperarii si/sau reeducarii.  Conform acestuia, fiecare activitate din procesul de invatare, trebuie sa vizeze pe langa componenta instructiv-educativa si o componenta compensatorie si recuperatorie prin antrenarea resurselor psihofizice functionale ale copilului in asimilarea si dezvoltarea abilitatilor necesare adaptarii si integrarii socioprofesionale a acestuia .

Noile tendinte si inovatii promovate de educatia incluziva au relevat inca din 1999 alte cateva principii didactice, menite sa sustina procesul educativsi compensator-recuperator al elevilor cu CES si anume:

Principiul drepturilor egale – fiecare fiinta umana are dreptul la o dezvoltare personala, sociala si intelectuala si trebuie sa aiba ocaziile de a-si desavarsi potentialul propriu de dezvoltare.

Principiul unicitatii si individualizarii – fiecare fiinta umana este unica prin trasaturi de caracter, interese, abilitati, motivatii si nevoi de invatare.

Principiul diversitatii – sistemul educational trebuie astfel proiectat incat sa ia in calcul si sa-si asume intreaga diversitate a categoriilor de beneficiari carora li se adreseaza.

Principiul accesului si participarii – toti cei care au nevoi/cerinte speciale de invatare si/sau dezvoltare trebuie sa aiba acces la  o educatie adecvata si de calitate.