Dragii mei prieteni, colegi si
parinti cunoscuti sau neintalniti pana astazi, am decis sa demarez proiectul
acestui blog, pentru a fi mai aproape de toti cei care, intr-un fel sau altul,
au contact cu ceea ce inseamna sufletul, inima si mintea copilului cu CES (
cerinte educationale speciale ).
Prin prezenta mea aici, incerc sa
impartasesc cu voi toti experienta capatata la catedra, dincolo de limitele pe
care programele scolare, metodologia psihopedagogiei speciale si instrumentele
acesteia ni le impun.
Desi ca formare de baza sunt
profesor de fizica, am avut privilegiul de a lucra cativa ani in invatamantul
special, la cateva scoli din orasul meu, ca profesor de educatie speciala,
fapt care mi-a oferit posibilitatea de a capata experiente nebanuite atat in
plan psihopedagogic, cat si in plan personal, emotional si motivational .
Pentru multi dintre colegii
nostri, sunt convinsa ca lucrul cu
copilul cu CES, in special in cazul deficientei mintale usoare, moderate sau
severe este o necunoscuta, un mod ciudat si extrem de dificil “ de a fi
profesor “. Pentru mine insa, totul a inceput ca o provocare pe care mi-a
lansat-o noutatea din domeniu, iar rezultatele muncii mele
nu au incetat sa apara – mai incet, dar sigur.
A fi profesorul unor astfel de
elevi, inseamna infinit mai multa rabdare si perseverenta, caci pasii sunt
marunti si greu de parcurs!
Aici nu discutam despre performanta pe care ti-o confera
olimpiadele scolare, concursurile de competenta, etc.unde diplomele si premiile sunt rezultate imediate!
Aici, prima linie trasata dupa model si prima recunoastere a
unei imagini sunt victorii de necontestat! Selectia obiectelor dupa criterii
date, realizarea primului puzzle, sunt
alte si alte realizari deosebite care
pentru copilul deficient mintal sunt victorii in razboiul unitar dus de trio-ul
profesor-elev-parinte pentru a crea un drum lin si accesibil in societate.
Profesorul
de educatie speciala trebuie sa fie mai intai parinte al acestor copii, sa le
cunoasca tipicurile, abilitatile, deprinderile, automatismele,
instabilitatile psihice si motrice.
Intr-un cuvant, trebuie sa studieze foarte bine fundatia,
pentru a-si alege metodele eficiente care vor duce la construirea edificiului
–slefuirea mintii copilului, formarea de deprinderi si acumularea de
cunostinte, fie si numai de baza.
Imi propun
ca in articolele viitoare sa prezint atat notiuni de metodica si psihopedagogie
speciala, precum si cateva idei de interdisciplinaritate si aici fac referire
la modalitati de predare a fizicii pentru elevul cu CES. Voi incerca structurarea articolelor de metodica si pedagogie avand ca punct de reper programa pentru examenul de titularizare in invatamantul special.
De asemeni, un capitol aparte va fi dedicat experientei pe
care am trait-o cu ceva ani in urma, lucrand cu prima grupa de prescolari autisti, infiintata in invatamantul special din Craiova.
A fost cu adevarat o mare provocare!
Pe de alta
parte, imi propun sa postez aici cateva modele de documente scolare uzuale
care sper sa fie orientative pentru cei care debuteaza ca profesori in
invatamantul special.Voi demara
publicarea unor modele de planuri de lectie si planuri de interventie
personalizata, poate astfel colegii interesati vor beneficia de un ajutor pe
care eu insami nu prea l-am gasit la momentul potrivit.
Sper ca
aici “sa ne bem cafeaua “ impreuna, sa
schimbam impresii, noutati, metode si solutii!
Va salut pe toti si va astept sa dezbatem
impreuna diverse problematici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu